Nu vă temeți: o sâmbătă mariană, o mângâiere a Mariei care nu s-a temut.

„Și nu vă temeți de cei care ucid trupul, ci de cel care poate și sufletul și trupul să le piardă în iad.”. (Matei 10, 28)> Sâmbătă din a zecea patra săptămână a Timpului Comun, în tradiția liturgică, este Sâmbătăa Maicii Domnului, ziua de memorie mariană par excelență. Pericopa evanghelică din liturghia ferială a acestei zile, Mt 10,24-33, secțiunea din discursul misionar despre teamă, oferă o cheie neașteptată pentru contemplarea mariană a zilei: Maria ca cea care a primit cel mai radical „nu te teme” din istoria sacră și care l-a trăit până la sfârșit. Discursul lui Isus despre teamă este, în această Sâmbătă mariană, un portret indirect al femeii care nu a avut teamă.> Mt 10,24-33 articulează trei distincții despre teamă: ce este legitim de temut, ce nu este legitim de temut și fundamentul curajului creștin. Discipolul nu este mai presus de Maestru (Mt 10,24-25): dacă au numit pe Domnul casei Belzebul, vor numi și pe familia Lui cu nume mai rele. Dar nu trebuie să se teamă: „nu vă temeți” apare de trei ori în această scurtă secțiune (Mt 10,26.28.31), făcând din acest fragment cel mai concentrat din întreaga catehizare despre teamă din Evanghelia după Matei.> I. „Nu este nimic ascuns care să nu fie dezvăluit”: curajul adevărului> „Nu vă temeți, ci iată, tot ce este ascuns va fi dezvăluit, și tot ce este ținut ascuns va fi cunoscut” (Mt 10,26), primul fundament al curajului creștin este escatologic: adevărul va fi revelat. Calomnia va fi demascată ca fiind calomnie. Adevărata va fi recunoscută ca fiind adevăr. Teama discipolului, de a fi înțeles greșit, de a fi acuzat fals, de a-i fi distrusă reputația, este relativizată de certitudinea că judecata finală este judecata lui Dumnezeu, nu a opiniei publice.> „Ce vă spun în întuneric, spuneți-l în lumină; și ce ați auzit la ureche, propovădiți-l pe acoperișuri” (Mt 10,27), imperativul de a propovădui public ceea ce s-a primit în privat este exact opusul fricii. Frica conduce la tăcere. Curajul evanghelic conduce la anunțare. Discipolul care a auzit mesajul „la ureche”, în intimitatea relației personale cu Isus, nu poate păstra pentru el secretul din teamă de consecințele anunțării. Ce a fost primit privat trebuie să devină public proclamat.> Maria a primit privat, „la ureche” de la Anunțarea mesajul cel mai radical din întreaga istorie sacră: „Vei fi mamă a Fiului cel Înalt”.Această mesaj, primit în privat de o tânără necunoscută dintr-un oraș obscur al Galileii, nu a rămas tăcută: Magnificat-ul Mariei la Vizitarea este o «proclamare de pe acoperișuri» a mesajului primit, «de acum încolo, toate generațiile mă vor numi binecuvântată, pentru că Mărețul M-a făcut să mă înalț» (Lc 1,48-49). Maria a transformat ceea ce a auzit în privat într-o proclamare care străbate veacurile.Curajul proclamării mariene nu este egoism spiritual: Magnificat-ul vorbește despre Dumnezeu («Mărețul»), nu despre Maria ca protagonistă. Maria anunță ceea ce Dumnezeu a făcut, nu cine este ea însăși. «Proclamarea de pe acoperișuri» a discipolului creștin are aceeași structură: să anunți ceea ce Dumnezeu a făcut, nu experiențele spirituale proprii. Martoriatul creștin este teocentric, nu egocentric, iar Magnificat-ul Mariei este modelul acestei proclamări care nu se atribuie a ceea ce a anunțat.

II. «Nu vă temeți de cei care ucid trupul»: ierarhia temerilor

«Nu vă temeți de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul. Ci vă temeți de Cel care poate distruge sufletul și trupul în iad» (Mt 10,28), Isus stabilește o ierarhie a temerilor: există o teamă legitimă (teama de Dumnezeu) și o teamă ilicită (teama de persecutori). Teama de persecutori este ilicită nu pentru că persecuția nu este reală sau dureroasă, ci pentru că puterea persecutorilor este limitată: ei pot ucide trupul, nu pot distruge sufletul. Puterea lui Dumnezeu este totală: El poate distruge sufletul și trupul.Teama de Dumnezeu pe care Isus o recomandă nu este teama servilă, teama sclavului în fața stăpânului crud, ci teama filială: recunoașterea faptului că Dumnezeu este Dumnezeu, că judecățile Sale sunt definitive, că nicio putere umană nu se poate compara cu puterea divină. Această teamă este rădăcina libertății creștine în fața puterilor umane: cel care îl plasează pe Dumnezeu în locul celei mai mari temeri și-a eliberat de toate temerile mai mici. Ierarhia temerilor este baza libertății: discipolul care a pus Dumnezeu în locul celei mai mari temeri s-a eliberat de toate temerile mai mici.Maria a cunoscut temerile pe care Isus le enumeră: teama de judecata oamenilor (sarcina neașteptată în fața lui Iosif și a comunității din Nazaret), teama pentru siguranța Fiului (Fuga în Egipt, procesul Sinedriului, patimile de pe Calvar), teama de propria durere (speretul sabiei profețit de Simeon). Faptul că Maria nu a cedat acestor temeri, că a rămas fidelă «fiat-ului» în toate circumstanțele, arată că a pus teama de Dumnezeu deasupra tuturor celorlalte temeri. «Nu te teme, Maria» (Lc 1,30) a fost invitația îngerului.«Fiat mihi secundum verbum tuum» a fost răspunsul, libertatea de care are teamă doar ceea ce merită să fie temut.

III. «Omne capillus caput vostrum numerat est»: providența care învinge teama

«Nu vă temeți, căci voi sunteți mai de preț decât mulți pardali. Căci părul de pe capul vostru este toate numărate» (Mt 10,29-30), fundamentul cel mai intim al curajului creștin este providența Tatălui: Dumnezeu, care cunoaște numărul părului, cunoaște fiecare amenințare și fiecare vulnerabilitate. Curajul pe care Isus îl cere nu este curajul stoic al indiferenței față de suferință, ci curajul filial care se bazează pe certitudinea că Tatăl știe.«Nu vă temeți, căci voi sunteți mai de preț decât mulți pardali» (Mt 10,31), logica argumentului «a fortiori» este caracteristică raționamentului lui Isus: dacă Dumnezeu are grijă de pardali, va avea grijă și de copiii săi trimiși în misiune. Această logică nu garantează absența suferinței, martirii creștini au fost uciși, Isus însuși a fost crucificat. Dar garantează că Tatăl știe, că suferința nu este abandon, că moartea corpului nu este ultima cuvânt. «A fortiori» al providenței este fundamentul curajului în fața martiriului.Pioara mariană de-a lungul istoriei a integrat constant această încredere în providență: rozariul rugat în situații de pericol, promisiunile de protecție atribuite Esculapului din Carmel, încrederea în «intercesia» Mariei în situații de teamă extremă, aceste practici devoționale sunt forme concrete de a trăi «nu vă temeți» din Mt 10,28-31. Maria care nu a avut teamă este invocată de cei care se tem ca pe cea care poate transmite, prin intercesia ei, pacea pe care ea a trăit-o pe parcursul vieții, pacea filială a «voi sunteți mai de preț decât mulți pardali».

IV. «Totum quod me confesserit in vinculis hominum»: mărturia care eliberează

«Tot ce mă va mărturisi în fața oamenilor, Eu îl voi mărturisi și Eu în fața Tatălui Meu care este în ceruri» (Mt 10,32), contrapartea «nu vă temeți» este promisiunea mărturiei lui Isus în fața Tatălui. Discipolul care a mărturisit pe Isus în fața tribunalelor, sinagogilor, mulțimilor ostile, va fi mărturisit de Isus în judecata finală. Curajul mărturiei are o răsplată escatologică: cel care nu s-a rușinat de numele lui Isus nu va fi rușinat de Isus în fața Tatălui.«Dar cel care mă va nega în fața oamenilor, Eu îl voi nega și Eu în fața Tatălui Meu care este în ceruri» (Mt 10,33), amenințarea simetrică este cea a «negației»: ceea ce a făcut Petru în noaptea Păcii, în fața servitoarei și a gardienilor sumo-sacerdotului. Negarea lui Petru a fost reală, «nu îl cunosc pe acest om» (Mt 26,72), și reacția lui Isus a fost reală: «Petru și-a amintit cuvintele lui Isus și a ieșit afară și a plâns amărât» (Mt 26,75). Dar negarea lui Petru nu a fost definitivă: restaurarea din Jn 21 arată că mila lui Isus este mai puternică decât slăbiciunea temerii.Sâmbătă mariană este ziua de a ruga cu Maria, cea care nu a negat, cea care a rămas la cruce când toți au fugit. Intercesia ei pentru cei care se tem, pentru cei care se tem să mărturisească, pentru cei care s-au rușinat de numele lui Isus în circumstanțele dificile ale vieții, are o eficacitate specială: ea care nu a avut teamă intercedează pentru cei care se tem, ea care a mărturisit intercedează pentru cei care au negat, ea care a rămas intercedează pentru cei care au fugit. «Nu vă temeți» din Mt 10,28 este transmis prin vocea Mariei care l-a trăit și care, trăindu-l, a devenit model și intercesoare pentru cei care încă învață să nu se teamă.