Ioan Paul al II-lea – după cruce, cu Maria (Scrisoarea de Vinerea Sfântă din 1988): preoție și maternitate spirituală a Mariei

Cartă din Joi Sfântă din 1988 a Papei Sfântul Ioan Paul al II-lea către preoți, intitulată «Apud crucem cum Maria» (Împreună cu Maria pe cruce), reprezintă una dintre cele mai profunde reflecții ale magiestrului asupra relației dintre sacerdociul ministerial și maternitatea spirituală a Mariei. Publicată pe 25 martie 1988 (Sărbătoarea Bunii Vestiri) în timpul Anului Marian (1987-1988). Textul se găsește în Enchiridion Vaticanum, vol. 11, paragrafe 255-282.

Textul latin, n. 264 (Maria, Theotokos a Bisericii)

Beata autem Virgo divinae maternitatis dono et munere, quo cum Filio redemptore unitur, … etiam cum ecclesia intime coniungitur, praedicat concilium pergitque: «Deipara est ecclesiae typus, ut iam docebat s. Ambrosius, in ordine scilicet fidei, caritatis et perfectae cum Christo unionis. In mysterio enim ecclesiae, quae et ipsa iure mater vocatur et virgo, beata virgo Maria praecessit, eminenter et singulariter tum virginis tum matris exemplar praebens».

Traducerea în portugheză, n. 264

«A bem-aventurada Virgem, pelo dom e dever da divina maternidade, que a une com o Filho redentor, … é também intimamente unida com a Igreja», proclama o Concílio. «A Mãe de Deus é figura da Igreja, como já ensinava Santo Ambrósio, na ordem ou seja da fé, da caridade e da perfeita união com Cristo. Pois no mistério da Igreja, que também é justamente chamada mãe e virgem, a bem-aventurada Virgem Maria precedeu, apresentando-se de modo eminente e singular como exemplar tanto de virgem quanto de mãe

».

n. 265: «Apud crucem in calvariae loco»

Latin: Apud crucem in Calvariae loco Mariam «accepit… discipulus in sua» sibi necte a Christo demonstratam verbis iis: «Ecce mater tua». Concilium autem docet magisterium quantopere ecclesia universa Mariam «in sua» susceperit, quam penitus etiam huius matris virginis mysterium ad ecclesiae pertineat mysterium intimamque eius veritatem.

Română: Alături de cruce, în locul Golgotei, «un ucenic a primit-o pe Maria în casa sa», indicată de Hristos cu cuvintele: «Iată mama ta». Învățătura Conciliului arată cât de mult întreaga Biserică a primit-o pe Maria «în casa sa». Cât de profund misterul acestei mame-fecioare se îmbină cu misterul Bisericii, cu realitatea sa intimă.Preoția și maternitatea spirituală a Mariei, nr. 280

Latină: Praedicat concilium Mariam in fidei peregrinatione procedentem suam per coniunctionem cum Filio perfectam ad crucem usque anteire eminenter ac singulariter sese praemonstrantem omni Dei populo, care eadem progrediens via Christum sectatur in Spiritu Sancto. Nonne proin cum ea nos uti ecclesiae pastores presbyteri coniungamus insigniter oportet, quippe qui communitates etiam nobis creditas perducere debeamus eam per semitam quae a cenaculo pentecostes Christum sequitur totam per hominis historiam?

Română: Proclama Conciliul că Maria, avansând în pelerinajul credinței, prin unirea perfectă cu Fiul până la cruce, precede calea, prezentându-se în mod eminent și singular întregului popor lui Dumnezeu care avansează pe aceeași cale urmându-l pe Hristos în Duhul Sfânt. Nu ar trebui deci noi, preoții păstori ai Bisericii, să ne unim cu ea într-un mod sublim, având în vedere că trebuie să conducem comunitățile încredințate nouă pe calea care de la Cenacolul de la Pentecost urmează pe Hristos prin întreaga istorie umană?

Magnificatul și preoția, nr. 281

Latină: Eucharistiam ita celebrantes tot apud altaria per orbem disseminata, gratias sacerdoti referamus aeterno de munere nobis quod ipse in sacerdotii contulit sacramento. Et in hac gratiarum actione voces similiter audiantur quas evangelista in ore Mariae collocat consobrinam invisentis Elisabeth: «Fecit mihi magna, qui potens est, et sanctum nomen eius» (Lc 1,49).

Română: Celebrând astfel Euharistia în atâtea altare răspândite în lume, să ne aducem mulțumiri Preotului veșnic pentru darul pe care ne l-a conferit prin sacramentul preoției. Și în această acțiune de mulțumire, să se audă la fel și cuvintele pe care evanghelistul le pune pe buzele Mariei vizitând-o pe prima sa rudă Elisabeta: «A făcut pentru mine lucruri mari Acel care este puternic, și numele său este sfânt» (Lc 1,49).

Semnificație pastoralăScrisoarea din Joia Mare din 1988 este sinteza cea mai densă a trei teme:– Preoția ministerială, ca continuare a Cinei de Taină; – Maternitatea spirituală a Mariei, așa cum a fost primită de ucenicul iubit la piciorul crucii; –Anul Marian 1987-1988, integrând cele două teme anterioare– Textul reprezintă un model de lectură ortodoxă a capitolei VIII din *Lumen Gentium* privind viața sacerdotală, preambulul documentului *Pastores Dabo Vobis* (1992).Moștenire– Carta marchează începutul unei tradiții care continuă până la Francisc: în fiecare Joi Mare, Papa adresează o scrisoare preoților din întreaga lume, adesea cu o tematică mariană. Ioan Paul al II-lea a fost cel mai consecvent, scriind o scrisoare de Joi Mare în fiecare dintre cei 26 de ani de pontificat (1979-2005).Lecturi suplimentare– *Redemptoris Mater* – *Pastores Dabo Vobis* – *Anul Marian 1987-1988: Redemptoris Custos* – *Salvifici Doloris* – *Lumen Gentium*

Masterat în Mariologie

Doriți să vă aprofundați formarea în Mariologie? Familiarizați-vă cu Masteratul în Mariologie de la Locus Mariologicus, o formare academică care îmbină rigoarea teologică, viața spirituală și tradiția vie a Bisericii.

Înscrieți-vă sau aflați mai multe →

Vrei să studiezi serios mariologia?

Acest articol își trage conținutul din operele bibliotecii Locus Mariologicus. Specializarea în Mariologie te conduce la aceleași surse, cu îndrumare academică: Scriptura, Părinții Bisericii și Magisteriul, de la primul dogmă până la problemele contemporane.

Afla mai multe despre Specializarea în Mariologie