Nu vă temeți: Jr 20, Rom 5 și curajul mărturiei din Mt 10

Așadar, nu vă temeți: voi valorați mai mult decât multe vrăbii.
Mt 10,31

În duminica a XII-a din Timpul de peste an, anul A, trei texte se împletesc în jurul curajului de a mărturisi în fața persecuției. Ieremia ascultă șoaptele celor care conspira împotriva lui, însă își păstrează încrederea că Domnul este cu el, ca un războinic puternic (Ier 20,10-13). Paul revine la comparația Adom-Cristos: păcatul a intrat în lume prin un singur om, însă harul lui Hristos a depășit cu mult păcatul (Rom 5,12-15). Evanghelia după Matei adună învățăturile lui Isus despre curajul mărturisirii: să nu vă temeți de cei care ucid trupul, ci să aveți încredere în Tatăl care numără până la ultimele fire de păr și în Cel care vă va păzi (Mt 10,26-33). Cele trei texte descriu aceeași structură: presiunea din exterior a lumii care persecutează și harul interior care susține mărturisirea.

I. Prima lectură: Ier 20,10-13

Ieremia aude șoaptele din jur: «Teror din toate părțile! Să-l denunțăm, să-l atacăm! Toți prietenii mei așteaptă că voi cădea; ‘Să vedem dacă se lasă păcălit și putem să ne răzbunăm asupra lui’ » (Ier 20,10). Conspirația vine din partea celor apropiați, nu a străinilor: ceea ce doare cel mai mult nu este persecuția de la distanță, ci trădarea celor cunoscuți. Răspunsul lui Ieremia este încrederea: «Dar Domnul este cu mine, ca un războinic puternic» (v.11). Persecutorii vor cădea și nu vor reuși. «Domnul ocelește pe cei drepți și vede rinichii și inima» (v.12a). Ieremia încheie cu o acțiune de mulțumire: «Cântați laude Domnului, lăudați-L, căci El a salvat sufletul săracului din mâinile răufăcătorilor» (v.13). Eliberarea este sărbătorită înainte de a fi complet vizibilă: credința lui Ieremia anticipează ceea ce nu s-a împlinit încă.

II. A doua lectură: Rom 5,12-15

«Precum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și, prin păcat, moartea, tot așa moartea a trecut la toți oamenii, întrucât toți au păcătuit» (Rom 5,12). Pavel revine la temeiul Adom-Cristos, pe care l-a prezentat anterior, însă subliniază acum disimilaritatea: «Dar harul nu este ca păcatul. Căci dacă prin un singur om a intrat moartea pentru mulți, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul prin harul unui singur om, Isus Hristos, au abundat pentru mulți» (v.15). Logica este de exces: unde păcatul a produs daune, harul a adus binecuvântări mult mai mari. Unde moartea a pătruns, viața a abundat mai mult. Această disimilaritate stă la baza speranței creștine: binele este mai puternic decât răul, nu din optimism, ci din revelație. Hristos înviat este dovada că harul învinge păcatul.

III. Evanghelia: Mt 10,26-33

Iisus continuă instrucțiunile către apostoli, trimisi. «Nu vă temeți de oameni; nimic nu este ascuns care nu va fi dezvăluit, nici nimic nu este ascuns care nu va fi cunoscut» (Mt 10,26). Ce spune Iisus în întuneric, ucenicii îl vor aduce la lumină. Curajul mărturiei se bazează pe escatologie: adevărul va fi dezvăluit la sfârșit, astfel că ceea ce se spune în timpul persecuției nu este în van. «Nu vă temeți de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul. Ci mai degrabă temeiți pe Cel care poate distruge atât sufletul cât și trupul în gheena» (v.28). Fundamentul de a nu te teme nu este curajul uman, ci perspectiva corectă: ceea ce lumea poate face este limitat, ceea ce Dumnezeu poate face este absolut. «Oare nu se vând două vrăbii pe un ban? Și nici una dintre ele nu cade pe pământ fără știrea Tatălui vostru» (v.29). Îngrijirea lui Dumnezeu este universală și atentă. «Părul de pe capul vostru sunt toate numărate» (v.30). Și încheie: «Cine mă recunoaște în fața oamenilor, eu îl voi recunoaște și eu în fața Tatălui Meu, care este în ceruri» (v.32).

IV. Maria și “Nu vă temeți”

Ier 20 descrie pe Ieremia ascultând conspirația celor apropiați, cei care plănuiesc căderea lui, dar încredințându-se că Domnul este cu el ca un războinic puternic. Maria a trăit o versiune similară de la început, persecutată de Herodes, care voia să ucidă copilul nou-născut, urmărind fiul prin scribi și fariseu, prezentă la Cruce înconjurată de dușmani. La fel ca Ieremia, Maria nu a fugit: a rămas, încredințându-se că Domnul este mai puternic decât cei care o persecută. Mt 10 vorbește despre părul de pe cap numărat de Tatăl: tradiția consideră Maria ca fiind cea mai «numărată» și cunoscută de Tatăl, predestinată din toate veacurile, pe care Dumnezeu a cunoscut-o pe nume înainte de a fi concepută. Promisiunea din Mt 10,32 «cine mă recunoaște pe mine, eu îl voi recunoaște pe el în fața Tatălui» se aplică Mariei într-un mod unic: ea l-a recunoscut pe Iisus înainte de orice altă ființă umană, în momentul Anunțului, când îngerul a spus «vei concepe în uterul tău» și ea a răspuns «iată roaba Domnului». Tatăl o va recunoaște în fața întregii creații ca pe cea care a spus primul da Fiului.