Maria a ales cea mai bună parte.

Maria a ales cea mai bună parte, care nu va fi luată de la ea.
(Luca 10,42b)>
> Memoria Sfântului Teresa de Avila (15 octombrie, Doctor al Bisericii)
>
> Memoria Sfântului Teresa de Avila ne une cu 1 Corinteni 2, unde Pavel mărturisește că a venit la Corint fără elocvență umană, ci doar cu „Jesus Hristos, și Acesta încrucișat” (v. 2), și descrie înțelepciunea lui Dumnezeu ascunsă pe care Duhul o dezvăluie celor ce iubesc (Lc 10, unde Isus apără pe Maria din Betania, care a ales „cea mai bună parte” stând la picioarele lui Isus, în timp ce Marta se agita. Ambele texte descriu esența spiritualității Teresei: contemplarea lui Hristos încrucișat ca centru al vieții interioare. Maria din Nazaret, care „păstraa toate aceste lucruri în inima ei”, este modelul pe care Teresa l-a identificat ca cale a oricărei rugăciuni autentice.

>
> I. Prima lectură: 1 Corinteni 2,1-10a
>
> Pavel își recunoaște slăbiciunea ca predicator: „Nu am venit să vă vestesc cu cuvinte elocvente sau înțelepciune umană” (v. 1). Singura lui înțelepciune a fost „Jesus Hristos, și Acesta încrucișat” (v. 2). Această concentrare asupra lui Hristos încrucișat reprezintă nucleul spiritualității teresiene: în „Calea Perfectă” și „Castelul Interior”, Teresa insistă că întreaga viață de rugăciune ar trebui să se concentreze asupra lui Hristos, în special asupra misterului Crucii.
>
>
> „Dar printre cei desăvârșiți, vorbim o înțelepciune, nu a acestei lumi… ci o înțelepciune divină, ascunsă, pe care Dumnezeu a pregătit-o din veacuri pentru gloria noastră” (v. 6-7). Înțelepciunea pe care Teresa a atins-o în contemplările sale înalte nu este o cunoaștere esoterică, ci cunoașterea lui Hristos pe care Pavel o propovăduiește: „ceea ce ochiul nu a văzut, nici urechea nu a auzit, nici inima omului nu a înțeles” (v. 9). Contemplarea autentică este întotdeauna o cunoaștere divină dată de Dumnezeu, nu o realizare umană.

>
> II. Evanghelia: Luca 10,38-42
>
> Scena dintre Maria și Marta oferă cel mai direct îndrumare pentru chemarea Teresei. Maria din Betania, care „s-a așezat la picioarele Domnului și asculta cuvintele Lui” (v. 39), reprezintă contemplarea: postura celei care s-a oprit, s-a așezat și ascultă. Marta, care „se agita” (v. 40), nu este criticată pentru activitatea ei, ci pentru faptul că activitatea i-a împiedicat să se așeze la picioarele lui Isus.
>
>
> „Maria a ales cea mai bună parte, care nu i se va lua” (v. 42): contemplarea este numită „cea mai bună parte” nu pentru că acțiunea este rea, ci pentru că contemplarea persistă, „nu i se va lua”. Tradiția spirituală creștină, de la Părinții deșertului până la Sfânta Teresa de Avila, recunoaște în acest verset justificarea vieții contemplative: cunoașterea lui Dumnezeu obținută în contemplare este singura care rămâne după moarte.

>
> III. Teresa: înțelepciunea crucii în contemplare
>
> Sfânta Teresa de Avila este Doctor al Bisericii pentru că învățătura ei despre rugăciune integrează cele două lecturi de astăzi. Ca Pavel, Teresa a cunoscut pe „Iisus Hristos și moartea Sa pe cruce” ca centru al întregii rugăciuni: Castelul Interior are ca locuință pe Hristos crucificat și înviat, nu un ideal abstract. Ca și Maria din Betania, Teresa a ales partea cea mai bună: a renunțat la ceea ce putea fi luat pentru a obține ceea ce rămâne.

Reforma carmelită inițiată de Teresa este concretizarea instituțională a Lc 10,42: crearea de spații în care „cea mai bună parte” este posibilă, unde lumânările sunt aprinse și privirile sunt fixate pe Hristos. Înțelepciunea pe care Pavel o descrie ca „ascunsă, misterioasă” și care „ar fi revelată de Duhul” este înțelepciunea pe care Teresa a descris-o în scrierile sale: cunoașterea lui Dumnezeu care se obține doar prin Dumnezeu.

IV. Maria din Nazaret: modelul Teresei

Teresa a identificat-o pe Maria din Nazaret ca fiind modelul suprem al vieții contemplative. În Cartea Vieții și pe Calea Perfețiunii, Teresa descrie pe Maria ca fiind cea care „păstra toate aceste lucruri în inima ei” (Lc 2,51), contemplativa care nu avea nevoie de cuvinte, deoarece Cuvântul trăia în ea. Maria din Betania din Lc 10 găsește în Maria din Nazaret modelul său cel mai perfect: ambele se așază la picioarele lui Isus și ascultă.

Memoria Teresei de Avila invită la recunoașterea în Maria calea „celui mai bun loc”. Maria care a primit Cuvântul la Anunțare, care „păstraa” în inimă ceea ce nu înțelegea (Lc 2,19.51), care a rămas tăcută la piciorul Crucii în timp ce misterul se împlinea, această Maria este modelul Teresei și modelul contemplării creștine: creatura care s-a oprit, s-a așezat și a ales partea care nu i-ar fi luată.